17 aprilie, 2014

Mulţi s-au ferit la început să numească situaţia din Ucraina drept “criză”. După incidentele armate soldate cu victime, fuga preşedintelui Viktor Ianukovici şi culminând cu anexarea Crimeii la Rusia, a fost adus în discuţie riscul unui război în Europa. Situaţia din Ucraina s-a transformat dintr-un strigăt de revoluţie într-o confruntare politică inedită ca amploare. Actualul context internaţional reprezintă cel mai mare pericol de securitate pentru regiune de după 1989, o situaţie critică în care trebuie aplicate soluţii paşnice de rezolvare a crizei.

Din nefericire, Rusia acţionează ca un duşman al Alianţei Nord-Atlantice şi al UE. Atitudinea Rusiei este una de forţă la care trebuie răspuns cu multă fermitate din partea liderilor europeni şi americani, dar şi cu diplomaţie şi invitare la dialog. Situaţia este cu atât mai delictă cu cât acţiunile separatiste de la începutul lunii, din estul Ucrainei – Harkov, Donetsk şi Luhansk -, unde protestatari pro-ruşi au ocupat clădiri publice, induc teama unei posibile repetări a “scenariului Crimeea.” Rusia, ca partener UE, trebuie să înţeleagă faptul că asocierea cu Ucraina nu este împotriva Rusiei, ci spre folosul poporului ucrainean. Ucraina nu trebuie să fie un câmp de bătălie între Rusia şi UE. Uniunea Europeană înseamnă pace, stabilitate şi prosperitate, iar Ucraina va dispune de tot sprijinul de la Bruxelles, politic şi economic, pentru a ieşi din situaţia economică dificilă în care se află.

Semnarea la Bruxelles a componentei politice a Acordului de asociere este o demonstraţie de susţinere din partea UE, în contextul crizei din Crimeea, un pas înainte ce va fi urmat de semnarea părţii economice a documentului, după stabilizarea politică internă şi desemnarea noului preşedinte de la Kiev, în cadrul alegerilor prezidenţiale fixate pe 25 mai, în aceeaşi perioadă în care la nivel european se vor desfăşura alegerile pentru Parlamentul European, organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetăţeni ai UE.

Drumul european al Ucrainei trebuie consolidat pentru stabilitatea şi integritatea acestui stat. Ucraina are nevoie de susţinerea comună a tuturor statelor europene şi de angajamente ferme de sprijin. Încălcarea clară a suveranităţii şi a integrităţii teritoriale a Ucrainei de către Rusia necesită sancţiuni economice şi politice din partea UE şi SUA. Prin semnarea Acordului de Asociere se consolidează poziţia noilor autorităţi de la Kiev faţă de Moscova, asupra cărora Rusia exercită o presiune în creştere. Acesta serveşte ca bază pentru reforme, în contextul efortului internaţional de a ajuta Ucraina să evite falimentul. Totodată, este un demers solid prin care Europa ajută Ucraina să-şi consolideze suveranitatea teritorială şi independenţa. Nu în ultimul rând, este răspunsul la protestele de la Kiev şi din marele oraşe care au avut ca efect demiterea preşedintelui Ianukovici şi la dorinţa ucrainenilor de apropiere faţă de UE.

De cealaltă parte, în ceea ce priveşte problema minorităţilor, guvernul ucrainean are obligaţia să asigure, în structura lui, “reprezentarea tuturor regiunilor şi opţiunilor”, factor esenţial ca procesul de separare în interiorul Ucrainei să fie împiedicat. Guvernul lui Iaţeniuk are datoria să lupte împotriva extremismului, care a cunoscut o animare îngrijorătoare în ultima perioadă.

Şi pentru că am făcut referire la lupta împotriva extremismului, ridic problema privind importanţa Acordului de asociere al Moldovei cu UE. Existenţa vocilor extremiste, separatiste de la Tiraspol care solicită Dumei de Stat a Rusiei examinarea posibilităţii anexării Transnistriei nu fac altceva decât să agite apele şi sunt total contraproductive în contextul conflictului Crimeii. Dincolo de nostalgiile imperiale ale lui Putin, amintite inclusiv de presa străină, în momentul de faţă Europa are datoria de a înlătura îngrijorările privind o posibilă invadare a regiunii transnistrene a Moldovei, în condiţiile în care graniţa ucraineană a fost înţesată de forţe ruseşti. În acest sens, sprijinul acordat de România Guvernului de la Chişinău trebuie reafirmat cu fiecare ocazie, pentru ca Moldova să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană în iulie, mai devreme decât era prevăzut.

La o sută de ani de la declanşarea Primului Război Mondial, nu este permis ca Europa să se găsească în situaţia lipsei de dialog dintre liderii europeni şi a acţiunilor militare oarbe. Uniunea Europeană reprezintă simbolul unităţii, al colaborării interstatale şi interinstituţionale, pentru care respectarea diversităţii este o condiţie sine qua non. State precum Ucraina, Moldova sau Georgia trebuie ajutate să urmeze această cale, iar Rusia trebuie să înţeleagă că scopul UE vizează bunăstarea populaţiei de pe bătrânul continent. Uniunea Europeană nu limitează relaţiile de colaborare dintre state, ci facilitează şi înlesneşte reducerea diferenţei dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi state membre, pentru a consolida coeziunea economică şi socială.