3 mai, 2011

România este unul dintre statele membre ale UE cu mari probleme în gestionarea evaziunii şi a corupţiei fiscale. Corupţia ridicată este o plagă a societăţii româneşti, având o mare determinare socială şi culturală. Acest fenomen negativ, aproape generalizat la toate nivelurile administraţiei publice şi ale organismelor de control financiar de stat, a condus la un nivel considerat printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte evaziunea fiscală şi arieratele fiscale, cu influenţă negativă asupra gradului de fiscalitate, conducând la creşterea deficitului bugetar general consolidat şi ulterior la creşterea datoriei publice guvernamentale. Măsurile întreprinse de ANAF în ultimul timp, în vederea sprijinirii mediului de afaceri, cum ar fi implementarea declaraţiei unice, precum şi intensificarea verificărilor pe anumite domenii cu risc fiscal, cum ar fi achiziţiile intracomunitare de legume-fructe şi alte produse alimentare, comerţul cu produse accizabile etc., au condus, aşa cum o dovedesc şi cifrele, la încasări mai mari la bugetul de stat. Totalul veniturilor bugetare realizate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în luna februarie 2011, a însumat 10.906,12 milioane de lei, ceea ce reprezintă o creştere cu 17,04% faţă de aceeaşi lună a anului trecut şi un grad de realizare de 106,69% a programului de încasări a veniturilor bugetare comunicate de Ministerul Finanţelor Publice. O problemă destul de importantă pentru sustenabilitatea fiscal-bugetară pe termen lung rămâne însă capacitatea redusă de colectare a veniturilor publice, îndeosebi din zona rurală, care determină o povară fiscală suplimentară asupra contribuabililor şi menţine premisele unor deficite bugetare structurale. În sensul acesta, un prim pas spre aducerea la lumină a muncii la negru este dat de recenta adoptare a Legii zilierilor, urmând ca aceasta să fie promulgată de preşedinte. Astfel, va fi reglementată o componentă importantă a muncii întâlnite mai ales în mediul rural, cu beneficii atât de partea acelora care practică “munca cu ziua”, dar şi de partea statului, prin impozitarea veniturilor.