1 martie, 2011

În prezent, Româniatrece printr-o perioadă marcată de declaraţii cu privire la scumpirile alimentelor, atât din partea patronatelor şi a producătorilor interni, cât şi din partea autorităţilor române, în special prin reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Potrivit INS, creşterile de preţ înregistrate la alimente au depăşit deja 10% faţă de anul trecut şi continuă să crească de la lună la lună. Însă această majorare nu se justifică: am avut o producţie agricolă foarte bună în 2010. Înainte de efectuarea recoltelor din toamna anului 2010, se vorbea despre o agricultură mult afectată de condiţiile meteo nefavorabile. S-a vorbit inclusiv despre o creştere a preţurilor la materiile prime, acuzându-se vremea nefavorabilă. Cu toate acestea, cifrele înaintate de MADR referitoare la situaţia recoltei de anul acesta au adus în prim-plan o producţie de porumb fruntaşă în Europa, o producţie de grâu peste aşteptări, fapt care nu justifică eventualele creşteri de preţuri, cel puţin pe acest sector. Consider inoportun, dar şi nejustificat, acest trend continuu şi ascendent al majorării preţurilor la materiile prime agricole şi la alimente. Statul nu poate interveni pentru a stabili preţurile şi a înlătura creşterile nejustificate, însă nici nu putem permite ca preţurile să fie dictate exclusiv de producători şi comercianţi. Trebuie să punem la punct o strategie actualizată în domeniul agriculturii, pe o perioadă de timp definită, care să aibă ţinte precise: valorificarea la maxim a potenţialului agricol, ocuparea forţei de muncă din mediul rural, măsuri concrete de susţinere a producătorilor pentru a-şi vinde marfa direct în pieţe, fără intermediari. La ora actual㸠prezenţa acestora în pieţele din ţară este mult prea dificilă şi redusă, drept urmare, aceştia ajung fie să-şi irosească marfa, fie să o vândă la preţuri foarte mici în străinatate. Consider, de asemenea, utilă adoptarea unor măsuri de tipul celei privind penalizarea aplicată terenurilor care rămân necultivate, pe care doreşte să o instituie acum MADR pentru a preveni o situaţie similară celei de anul trecut, când circa trei milioane de hectare au fost lăsate nelucrate, potrivit reprezentanţilor Ministerului. Este condamnabil faptul că România are o suprafaţă agricolă de 14,7 milioane hectare, dintre care doar 10 milioane sunt ocupate cu terenuri arabile, iar în anul 2010 doar 2/3 au fost cultivate, circa 3 milioane de hectare rămânând nelucrate. Acest lucru se întâmplă şi datorită faptului că o bună parte din populaţia de la sate este formată din bătrâni, care nu mai pot face agricultură, nu au bani pentru a-şi achiziţiona utilajele necesare, dar nici nu au încredere să îşi dea terenurile în arendă. O altă problemă sunt subvenţiile pe care le primesc agricultorii, de trei ori mai mici decât media europeană. Trebuie să identificăm soluţiile alternative corecte, adaptate fiecăreia dintre problemele specifice şi, cel mai important, odată găsite, ele trebuie transformate în politici publice, care să fie, apoi, implementate temeinic şi corespunzător. Numai în felul acesta vom putea ameliora neajunsurile caracteristice acestei ramuri esenţiale a economiei ţării noastre, care este acum într-o stare haotică.