3 iunie, 2014

Aduc în atenţia dumneavoastră o problemă care a fost în ultima lună una din principalele urgenţe de pe agenda autorităţilor judeţene. Este vorba de inundaţiile care au lovit necontenit mai multe ţări din Europa şi care ameninţă inclusiv ţara noastră.

Cea mai recentă şi gravă situaţie s-a înregistrat în Serbia şi Bosnia, unde Dunărea a produs adevărate catastrofe. Conform estimărilor Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), valoarea totală a pagubelor în cele două ţări ajunge la trei miliarde de euro. Aceste inundaţii sunt, de altfel, cele mai grave fenomene de acest tip, care au afectat cele două state în ultimul secol. Bilanţul pagubelor include un număr de locuinţe distruse complet sau avariate semnificativ, dar şi infrastructuri rutiere şi feroviare afectate. Au mai fost înregistrate pagube în sectoarele agricol (10% din PIB în Serbia şi 6% în Bosnia) şi energetic. Bilanţul şi mai tragic este cel al vieţilor omeneşti pierdute, 77 în total, dintre care 51 doar în Serbia.

Transmit pe această cale regretul sincer pentru pierderile de vieţi omeneşti şi dezamăgirea că nu a existat un sistem de prevenţie funcţional care să diminueze aceste pagube.

De altfel, trebuie să fim foarte atenţi la continuarea acestui fenomen, deoarece Dunărea a pus în alertă şi autorităţile române. Din fericire, viitura de pe Dunăre s-a redus considerabil până la intrarea în spaţiul ţării noastre, nivelul fluviului fiind doar cu 6 centimetri mai mult faţă de cota de inundaţie.

Codul portocaliu de inundaţii ce vizează Dunărea a fost instituit pe sectorul aval Hârşova, judeţele Constanţa, Ialomiţa, Brăila, Tulcea şi Galaţi, pentru intervalul 31 mai – 5 iunie. Potrivit hidrologilor, avertizarea pe acest sector vizează, în primul rând, sectoarele cu diguri locale de apărare. Aşadar, avertizările sunt încă în vigoare şi nu trebuie niciun minut să ne distragem atenţia şi mobilizarea maximă de la aceste zone.

Componenta de prevenţie şi întărire a capacităţii de intervenţie în situaţii de urgenţă trebuie să devină o prioritate a autorităţilor române centrale şi locale.

Harta detaliată a zonelor de risc de inundaţii, finalizată de Administraţia Naţională “Apele Române” în luna aprilie a acestui an, a fost o etapă care trebuia realizată de România, în conformitate cu planul asumat ca stat membru UE. Astfel, România avea obligaţia evaluării preliminare a riscului la inundaţii, până în martie 2012, a elaborării hărţilor de hazard şi risc la inundaţii, până în martie 2014, urmând ca elaborarea planurilor de management al riscului la inundaţii să fie finalizată până în martie 2016.

Harta zonelor de risc a costat 46,5 milioane de euro, 80% din sumă fiind acoperită din fonduri europene. A fost o sumă considerabilă. Pentru ca aceste costuri să devină utile, e nevoie de valorificarea sa în reactualizarea planurilor de apărare împotriva inundaţiilor, la nivelul tuturor bazinelor hidrografice.

Strategia de Management al Riscului la Inundaţii prevede investiţii, pentru perioada 2010-2035, de aproximativ 25 de miliarde de euro. Măsurile pentru care aceşti bani vor fi alocaţi includ: amenajarea cursurilor de apă, realizarea de acumulări, poldere şi îndiguiri locale, conservarea zonelor umede, amenajarea torenţilor, împăduriri, centuri de protecţie forestiere, diminuarea efectelor eroziunii solului, strămutarea locuinţelor şi anexelor gospodăreşti. Pentru ca aceste măsuri să fie implementate cu succes e nevoie de conlucrarea şi implicarea intensă a tuturor autorităţilor, de la nivel ministerial şi până la autorităţi locale.

În afară de intervenţiile directe asupra zonelor de risc, o altă componentă care necesită atenţia noastră este cea a asigurărilor obligatorii împotriva inundaţiilor, alături de cutremure sau alunecări de teren. În momentul de faţă, 3,5% din suprafaţa României şi 6% din populaţie ar putea fi afectate de inundaţii într-un scenariu a cărui probabilitate de producere este o dată la 100 de ani, conform Ministerului Mediului. Mai exact, aproximativ 400.000 de gospodării (1,2 milioane persoane) ar putea fi inundate în acest scenariu. Cu toate acestea, în mediul rural doar 140.000 de locuinţe sunt asigurate, două treimi fiind din paiantă/chirpici, potrivit datelor oficialilor Pool-ului de Asigurări Împotriva Dezastrelor. Rămân, aşadar, 300.000 de locuinţe situate în zone inundabile cuprinse în categoria B care nu sunt asigurate.

Avem nevoie, aşadar, de reglementări mai clare, care să impună aceste asigurări sau să garanteze anumite mecanisme financiare, care să permită oamenilor achitarea lor.

România are nevoie de această întreagă mobilizare, de la planificarea apărării împotriva inundaţiilor, intervenţii în zonele de risc, până la impunerea mai drastică a asigurărilor, în timp ce cheltuielile bugetare în acest scop trebuie să constituie o prioritate. Este de datoria şi responsabilitatea autorităţilor publice să întreprindă demersurile necesare pentru evitarea unei tragedii umane şi limitarea dependenţei economiei de furia naturii.